1. Povestea libelulei sau retragerea candidaturii Rosiei Montane la patrimoniul UNESCO: „Vom încerca să retragem [candidatura Rosiei Montane la patrimoniul UNESCO]; poate îl întrebaţi [pe Dacian Ciolos] de ce acum mai nou în ianuarie, înainte să plece, în ultimele zile, toată zona respectivă a declarat-o arie protejată natural şi a trimis hârtiile pe la UNESCO […] el era şeful la tribul acela de tehnocraţi. Ăla deştept care ne tot dă lecţii. […] Putea s-o declare protejată, ştiţi, pe la noi prin casă şi noi o protejam, noi o deprotejam, mai ziceam că acolo trăieşte ultima libelulă din specia ei şi după aceea la un moment dat constatam că libelula nu mai e şi n-a lăsat moştenitori”

  2. Fără manuale alternative. Un manual unic, sănătos, tipărit la Monitorul oficial: „Mi se pare o nebunie şi în fiecare an se rescrie manualul de istorie, de parcă Ştefan cel Mare în fiecare an – ştiţi? – mai face câte ceva, adică mai câştigă câte o luptă, mai pierde câte ceva. La matematică, Pitagora se mai gândeşte şi rescriem manualul.[…] manualele reuşim să fim normali la cap să le declarăm de importanţă strategică naţională, că sunt cărţile de pe care or să înveţe copiii noştri şi le facem la Monitorul Oficial.”

  3. Leafa de prim ministru ridicată în plic/Băncile sunt mai rele decat Terente, un criminal în serie: „am refuzat să îmi pun leafa pe card ca să trebuiască să îi dau lui banca aia 2 bani de câte ori folosesc cardul. […] Terente era copil pe lângă banci. Chiar era băiat bun”

  4. Civilii sunt ineficienţi deci băgăm armata peste ei: „institutul Cantacuzino va fi o unitate militară. Fiindcă cu civilii ne-am lămurit”

  5. Românii din instituţile europene sunt adevăraţii duşmani ai României: ​”Nu ştiu ce îi mâna pe ei în luptă, dar am ajuns ca la Bruxelles, cei mai mari duşmani ai României să fie românii.”

BONUS:
Limbaj prim-ministerial de mahala: „Eu ştiu ce animale vedeau ei [tehnocratii] când se uitau unii la alţii?”

Cat de mare e mizeria prezentata mai sus?

Lasă un răspuns